Teroarea sublimului

Edmund Burke (1729–1797) a fost un filosof și politician britanic. A crescut în Dublin, Irlanda, care atunci făcea parte din Marea Britanie, iar după finalizarea studiilor universitare s-a mutat la Londra. A avut mai multe funcții, și în același timp a scris și publicat mai multe cărți de filosofie. Cand avea în jur de 35 de ani și-a început cariera politică, a fost ales în Parlamentul Britanic, în Camera Comunelor și a rămas acolo aproape 30 de ani. A fost un bun orator, a susținut multe discursuri, dintre care multe au fost publicate ulterior. A murit la vârsta de 68 de ani, din cauza unei boli grave de stomac.

Următoarele pasaje sunt adoptate (unele simplificări lingvistice) dintr-una dintre primele cărți ale lui Burke, “Inquiry on the Origin of Our Ideas of the Sublime and Beautiful”(Demers cu privire la originea ideilor noastre de sublim și frumos) (1756). Cartea este cunoscută pentru că este prima care susține că frumusețea și sublimul se exclud reciproc. În timp ce experiența frumuseții este plăcută, experiența sublimului se bazează pe sentimentul de teroare.

Partea 1, Secțiunea 7:  Despre sublim

Orice are tendința să incite idei de durere și pericol – adică orice este în vreun fel teribil sau se referă la obiecte teribile sau funcționează într-un mod analog terorii – este o sursă a sublimului. Cu alte cuvinte, produce cea mai puternică emoție pe care o poate simți mintea. Spun „cea mai puternică emoție” pentru că sunt convins că idea de durere este mult mai puternică decât cea de plăcere. […] Când pericolul sau durerea se apropie prea mult de noi, ele sunt incapabile să ofere orice fel de încântare, sunt pur și simplu teribile. Dar la o anumită distanță și cu anumite variații, ele pot fi – și sunt – încântătoare, așa cum le experimentăm în fiecare zi.

Partea 2, Secțiunea 1: Emoțiile cauzate de sublim

Emoția provocată de ceea ce este măreț și sublim este uimire. Și uimirea este starea sufletului în care toate mișcările sufletului sunt suspendate, cu un anumit grad de teroare. În acest caz, mintea este umplută atât de complet de obiectul său încât nu poate susține nicio altă problemă și, prin urmare, nu poate raționa în legătură cu acel obiect. De aici, apare marea putere a sublimului și această putere, departe de a fi produsă de raționament, vine înainte de raționament și ne mișcă cu o forță irezistibilă. Uimirea, așa cum am spus, este efectul a ceea ce este sublim în cel mai înalt grad. Efectele mai slabe ale sublimului sunt admirația, venerația și respectul.

Secțiunea 2: Teroarea

Nici o pasiune nu îi răpește minții toate puterile sale de a acționa și de a raționa la fel de eficient ca frica. Deoarece frica este o neliniste legată de durere sau moarte, ea funcționează într-un mod care seamănă cu durerea reală. Prin urmare, tot ceea ce este teribil pentru noi este și sublim, fie din cauza dimensiunii sale mari, fie din alt motiv. Pentru că este imposibil să considerăm ceva ca fiind nesemnificativ sau demn de dispreț, dar și periculos. Există multe animale care, deși departe de a fi mari, sunt totuși capabile să producă idei de sublim, deoarece sunt privite ca obiecte de teroare, cum ar fi șerpii și animalele otrăvitoare de aproape toate felurile. Și lucrurilor de dimensiuni mari, dacă le adăugăm ideea de teroare, devin fără îndoială, și mai mari. O vastă întindere de pământ nu este în nici un caz o idee mică, iar dimensiunea unei astfel de întinderi poate fi la fel de extinsă ca dimensiunea unui ocean, dar poate umple vreodată mintea cu ceva atât de mare ca oceanul însuși? Acest lucru se datorează mai multor cauze, dar în principal faptului că oceanul este un obiect de teroare, una semnificativă. Într-adevăr, teroarea este, în toate cazurile, indiferent dacă este explicit sau latent, principiul conducător al sublimului.

Secțiunea 3: Obscuritate

Pentru ca un lucru sa fie foarte teribil (îngrozitor), obscuritatea pare sa fie în general necesară. Când știm întreaga măsură a oricărui pericol, când ne putem obișnui ochii cu el, o mare parte din frică dispare. Toată lumea va observa acest lucru, dacă ia în considerare cât de mult adaugă noaptea la spaima noastră, în toate cazurile de pericol și cât de mult afectează noțiunile de fantome și spiriduși, despre care nimeni nu poate forma idei clare, acele minți care cred în poveștile populare despre asemenea ființe. Acele guverne tiranice care se bazează pe emoțiile oamenilor și, în principal, pe emoția fricii, își țin liderul departe de ochii publicului cât mai mult posibil. Aceeași a fost politica și în cazul multor religii. Aproape toate templele păgâne erau întunecate. […] Și în acest scop, druizii își desfășurau toate ceremoniile în mijlocul pădurilor cele mai întunecoase și la umbra celor mai vechi și mai stufoși stejari.

Secțiunea 5: Putere

Pe lângă acele lucruri care sugerează în mod DIRECT ideea de pericol și cele care produc un efect similar dintr-o cauză mecanică, nu știu nimic care să fie sublim și care să nu fie o formă de putere. Și această ramură a sublimului [= putere] apare la fel de natural ca și celelalte două ramuri [amploare și obscuritate] din teroare – rădăcina comună a tot ceea ce este sublim. […] Pe scurt, oriunde găsim puterea și oricum privim asupra puterii, vom observa întotdeauna sublimul asociat cu teroarea, în timp ce disprețul este asociat cu o forță supusă și inofensivă.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.