Libertatea din a ne dori lucruri care nu sunt în controlul nostru.

Epictet (55-135 d.Hr.) a fost un filozof stoic. S-a născut sclav, dar a fost educat de stăpânii săi bogați. El a fost eliberat de tânăr și a început să predea filosofia la Roma. Când împăratul a alungat toți filosofii din Roma, el a plecat la Nicopolis, Grecia, unde a locuit și a predat până la moartea sa.

La fel ca alți stoici, Epictet credea că multe evenimente din viață sunt în afara controlului nostru. Putem planifica oricât dorim și putem lua câte precauții vrem,  planurile noastre pot fi întotdeauna perturbate de evenimente neprevăzute, cum ar fi boala, accidentele, întâmplările și acțiunile altor persoane. Aceasta înseamnă că în majoritatea domeniilor vieții nu avem control deplin și, prin urmare, nu suntem liberi. Există doar un singur loc în care putem fi, după părerea lui Epictet, pe deplin liberi: în lumea noastră interioară – în deciziile noastre, voința noastră, intențiile noastre, așteptările noastre. Nimic nu mă poate împiedica să iau o anumită decizie, nimic nu mă poate împiedica să vreau sau să nu vreau ceva. Am un control complet asupra voinței și gândurilor mele.

Prin urmare, pentru a fi liber, trebuie să nu depind de lucruri aflate în afara controlului meu, cu alte cuvinte de lucruri din afara mea. Nu trebuie să fiu atașat de casa mea, de reputația mea, de banii mei, chiar și de prietenii și familia mea. Aș putea să încerc să-mi îndeplinesc îndatoririle familiale și îndatoririle sociale, dar dacă apare neprevăzutul și eforturile mele eșuează, atunci trebuie să accept acest lucru în pace și fără văicăreală, fără mânie, fără frustrare. Accept pierderea banilor, a casei sau a locului de muncă, pentru că nu depind de ei – sunt liber. Nu sunt sclavul a ceea ce posed.

Următoarele texte sunt adaptate din două cărți, ambele compilate din prelegerile lui Epictet de către elevul său Arrian. Epictet ne spune aici că libertatea depinde de atitudinea noastră interioară, nu de condițiile externe.

Discursurile

Omul care nu este îngrădit este liber, și pentru el lucrurile sunt exact așa cum dorește să fie. Dar cel care poate fi constrâns, obligat sau împiedicat sau pus înr-o situație împotriva voinței sale, este un sclav. Dar cine este liber de constrângeri? Cel care nu dorește nimic ce aparține altora. Și care sunt lucrurile care aparțin altora? Lucrurile pentru care nu e în puterea noastră să le avem sau să nu le avem, să le avem pe unele anume sau într-o anumită manieră. Prin urmare, corpul aparține altuia, părțile corpului aparțin altuia, posesia aparține altuia … Acest drum duce la libertate; acesta este singurul mod de a scăpa de sclavie.

[…]

Diogene era liber. Cum a fost liber?

Nu pentru că s-a născut din părinți liberi, ci pentru că a fost el însuși liber, pentru că aruncase toate instrumentele sclaviei și nu era posibil ca vreun om să-l prindă sau să-l înrobească. Se detașa se cu ușurință de toate, iar totul se agățat de el. Dacă ai fi pus mâna pe proprietatea lui, el ar prefera să ți-o lase ție decât să te urmărească: dacă voiai să-i iei piciorul, el ar da drumul piciorului; dacă vrei tot corpul său, tot corpul său sărac; intimii lui, prietenii, țara, la fel … Acestea au fost lucrurile care i-au permis să fie liber.

Enchiridionul

1. Unele lucruri sunt în controlul nostru, iar altele nu. Lucrurile aflate în controlul nostru sunt opinia, urmărirea, dorința, aversiunea sau, pe scurt, orice este acțiunea noastră. Lucrurile care nu sunt în controlul nostru sunt corpul, proprietatea, reputația, comanda sau, pe scurt, orice nu este acțiunea noastră.

Lucrurile aflate sub controlul nostru sunt, prin natura lor, libere, neîngrădite, nestingherite; dar cei care nu sunt sub controlul nostru sunt slabi, sclavi, reținuți, aparținând altora.

10. Dacă vezi o persoană atrăgătoare, vei constata că autocontrolul este abilitatea pe care o ai împotriva dorinței tale. Dacă suferi, vei găsi tărie. Dacă auzi un limbaj neplăcut, vei găsi răbdare. Când vă veți obișnui cu asta, lucrurile nu vă vor putea atrage în graba lor .

11. Nu spune niciodată despre nimic „l-am pierdut”; ci „l-am returnat”. Copilul tău este mort? Este returnat. Soția ta e moartă? Este returnată. Ți se ia moșia? Ei bine, nu este și aceea returnată?

Dar cel care a l-a luat este un om rău!

Ce diferență face pentru tine pe cine alege donatorul să primească înapoi? În timp ce ți-l dă pentru sesie, ai grijă de el; dar nu-l priviți ca al vostru, ci precum călătorii un hotel..

14. Dacă vrei ca soția ta, copiii tăi și prietenii să trăiască veșnic, ești prost. Deoarece vrei să deții controlul asupra lucrurilor pe care nu le poți controla, vrei ca lucrurile care aparțin altora să fie ale voastre … Pentru ca cineva să fie liber ar implica să nu-și dorească nimic, să nu refuze nimic care să depindă de alții, altfel cu necesitate ar fi un sclav.

15. Amintește-ți că trebuie să te comporți în viață ca la o cină. Ți s-a adus sau prezentat ceva? Întinde mâna și ia-ți partea cu moderare. Trece pe lângă tine? Nu-l opri. Nu a venit încă? Nu îți întinde dorința asupra obiectului, ci așteaptă până când ajunge la tine. Fă acest lucru cu privire la copii, la o soție, la pozițiile sociale, la bogății și vei fi în cele din urmă un participant demn la sărbătorile zeilor.

17. Amintește-ți că ești  un actor într-o piesă de orice tip a dorit  autorul. Dacă este scurtă, atunci scurtă; dacă este lungă, atunci lungă. Dacă ca tu să ai rolul unui om sărac, al unui infirm, al unui guvernator sau al unei persoane private, asigură-te că îl faci corect. Pentru că aceasta este sarcina ta, să acționezi conform cu  personajul care ți-a fost atribuit. Alegerea rolului tău este treaba altcuiva ..

19.… Nu îți dori să fii general, sau senator sau consul, ci să fii liber; iar singura modalitate de a face asta este să disprețuim lucrurile care nu sunt în controlul nostru.

REFLECȚIE ASUPRA TEXTULUI LUI EPICTET:

Epictet ne spune că, pentru a fi liber, nu trebuie să fii atașat de nimic care nu este pe deplin în controlul tău. Dacă depindeți de ceva care nu este în controlul dvs., atunci sunteți sclavul condițiilor externe. Libertatea înseamnă deci o independență interioară completă.

Epictet știa că este extrem de dificil să obții o astfel de independență. Prin urmare, el a conceput exerciții pentru a ne dezvolta capacitatea de a nu fi dependenți emoțional. Ar fi o idee bună să încercați câteva dintre exercițiile sale, pentru a înțelege abordarea sa în mod concret, nu doar în teorie.

Unul dintre exercițiile sale implică imaginația: Relaxați-vă și închideți ochii. Imaginați-vă că uun obiect mic preferat al vostru – cana, afișul sau fotografia – este distrus. Imaginați-vă propria reacție emoțională și încercați să vă imaginați că răspundeți cu calm complet și stăpânire de sine. Apoi, imaginați-vă că un obiect mai valoros este distrus – computerul sau mașina. Și din nou, imaginați-vă că reacționați cu calm. Apoi, imaginați-vă un dezastru mai mare – o boală gravă, de exemplu, sau casa proprie arzând – și răspunsul calm. Și așa mai departe. Vă dă asta un sentiment de libertate interioară?

Un alt exercițiu pe care l-ați putea face este să vă observați în momentele cotidiene. Ori de câte ori vă surprindeții răspunzând cu frustrare sau furie, notați acest fapt și încercați, de asemenea, să vă calmați și să vă simțiți liniștit și indiferent. Vă dă asta un sentiment de libertate interioară?

După ce ați făcut aceste exerciții, veți fi mai bine pregătit să evaluați filosofia libertății a lui Epictet. Vi se pare acceptabilă abordarea sa? Sau, cel puțin, acceptați anumite aspecte ale abordării lui? Ați modifica filosofia sa de libertate? Sau ați respinge-o cu totul? Și dacă da, care sunt motivele?

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.