Libertatea vine din dragoste care nu cere nimic.

J. Krishnamurti (1895-1986) a fost un gânditor care nu a avut niciodată o funcție universitară. Născut în India, a fost adoptat de Theosophical Society și educat în Anglia, dar în tinerețe a părăsit societatea, declarând că „adevărul nu are cale”. Prin urmare, a respins legăturile cu orice naționalitate, religie, guru, tradiție, dogmă. Pentru tot restul vieții sale a vorbit cu grupuri și indivizi din întreaga lume, discutând cu ei despre necesitatea unei revoluții interioare spre libertate.

Următoarele pasaje sunt adaptate din conversația lui Krishnamurti cu copii de școală, înregistrată în cartea „Gândiți-vă la aceste lucruri”. Libertatea, explică el, reprezintă o independență totală față de nevoile psihologice, de frică, de dorințe. Prin urmare, libertatea trebuie să iasă din dragostea liberă care nu cere nimic.

Să înțelegem diferitele influențe – influențele părinților noștri, ale guvernului nostru, ale societății, ale culturii căreia îi aparținem, ale credințelor noastre, ale zeilor și superstițiilor noastre, ale tradiției la care vă conformați de neimaginat – să înțelegem toate acestea și să devenim liberi de ele necesită o perspectivă profundă; dar, în general, cedezi în fața lor pentru că în interior ești înspăimântat. Ți-e frică să nu ai o poziție bună în viață; ți-e frică de ce va spune preotul tău; ți-e frică să nu urmezi tradiția, să nu faci ceea ce trebuie. Dar libertatea este într-adevăr o stare de spirit în care nu există frică sau constrângere, nici o nevoie de a fi în siguranță.

[…]

A fi liber nu înseamnă doar să faci ceea ce îți place sau să te desprinzi de circumstanțele exterioare care te leagă, ci să înțelegi întreaga problemă a dependenței. Știi ce este dependența? Depinzi de părinți, nu-i așa? Depinzi de profesorii tăi, depinzi  de bucătar, de poștaș, de omul care îți aduce lapte și așa mai departe. Acest tip de dependență îl putem înțelege cu ușurință. Dar există un tip de dependență mult mai profund pe care trebuie să îl înțelegem înainte ca cineva să fie liber: dependența de altul pentru fericire.

Știi ce înseamnă să depinzi de cineva pentru a fi fericit? Nu este doar dependență fizică de altul, ci dependența psihologică interioară din care obțineți așa-numita fericire. Pentru că atunci când depindeți de cineva în felul acesta, deveniți sclav. Dacă, pe măsură ce îmbătrânești, depinzi emoțional de părinții tăi, de soția sau soțul tău, de un guru sau de o idee, există deja începutul robiei. Nu înțelegem acest lucru – deși majoritatea dintre noi, mai ales când suntem tineri, dorim să fim liberi.

Pentru a fi liberi, trebuie să ne revoltăm împotriva oricărei dependențe interioare și nu ne putem revolta dacă nu înțelegem de ce suntem dependenți. Până când nu înțelegem și ne despărțim cu adevărat de orice dependență interioară, nu putem fi niciodată liberi, pentru că doar în această înțelegere poate exista libertate. Dar libertatea nu este o simplă reacție. Știți ce este o reacție? Dacă vă spun ceva care vă doare, dacă vă spun într-un fel urât și vă supărați pe mine, aceasta este o reacție – o reacție născută din dependență; iar independența este o reacție suplimentară. Dar libertatea nu este o reacție și, până când nu înțelegem reacția și nu o depășim, nu suntem niciodată liberi.

Știți ce înseamnă să iubești pe cineva? Știți ce înseamnă să iubești un copac, sau o pasăre sau un animal de companie, astfel încât să ai grijă de el, să-l hrănești, să-l prețuiești, deși nu îți poate oferi nimic în schimb, deși poate nu îți oferă umbră, nu te urmează, nu depinde de tine? Majoritatea dintre noi nu iubim așa. Nu știm deloc ce înseamnă asta, pentru că dragostea noastră este întotdeauna acoperită de anxietate, gelozie, frică – ceea ce implică faptul că depindem în interior de o altă persoană, vrem să fim iubiți. Nu iubim doar și atât, ci cerem ceva în schimb. Și chiar cu această cerere, devenim dependenți.

Deci libertatea și dragostea merg împreună. Iubirea nu este o reacție. Dacă te iubesc pentru că mă iubești, acesta este doar comerț, un lucru de cumpărat în piață; nu este dragoste. A iubi nu înseamnă să ceri nimic în schimb, nici măcar să simți că dai ceva. Și numai o astfel de iubire poate cunoaște libertatea.

REFLECȚIE ASUPRA TEXTELOR DESPRE LIBERTATEA INTERNĂ:

Textele despre libertate de pe această pagină pot fi interesante teoretic, dar mă ating personal?

Pentru a răspunde la această întrebare, încercați să vă identificați propriul concept de libertate interioară și apoi comparați-l cu textele de pe această pagină.

Este important să ne amintim că există o mare diferență între ideile pe care le exprim în cuvinte și ideile care sunt vii în viața mea. Aceasta este diferența dintre opiniile pe care mi le declar mie sau altora și ideile care mă motivează și mă inspiră, chiar dacă nu sunt pe deplin conștient de ele. De exemplu, pot continua să declar că „libertatea pozitivă” (așa cum o numește Berlin) este cea mai importantă libertate interioară, dar în realitate pot fi motivat doar de ideea libertății negative și inspirat doar de poveștile libertății negative. Opiniile mele pot vorbi în limba libertății pozitive, în timp ce experiențele mele reale pot vorbi în limba libertății negative.

Prin urmare, cel mai bine este să lăsați deoparte opiniile și teoriile. Opiniile verbale sunt prea ușoare și din perspectiva practicii filosofice nu ar trebui să ne intereseze prea mult. Să ascultăm viața reală – limbajul experiențelor noastre.

Pentru a face acest lucru, amintiți-vă câteva momente recente în care ați experimentat libertatea interioară. Ce fel de libertate interioară era? Această libertate interioară a fost similară cu cele descrise pe această pagină? Și dacă nu, ce fel de libertate era? La fel, amintIți-vă momentele în care v-ați simțit neliberi, inhibați, constrânși de un obstacol interior. Care a fost „limbajul” acestei ne-libertăți?

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.