Stilul sublim

Longinus, care probabil a trăit undeva în Imperiul Roman în secolul I d.Hr., a fost primul gânditor cunoscut care a analizat conceptul de sublim. Nu se știe nimic despre viața lui și chiar și numele „Longinus” este discutabil. Pasajele de mai jos sunt adoptate din cartea sa “SUBLIMUL”. Cartea, scrisă ca o scrisoare către un prieten, explică faptul că sublimul este produs numai în limbaj, cu alte cuvinte apare în vorbire,scrisă sau in viu grai (spre deosebire de gânditorii moderni care au găsit sublimul și în natură, în artă și în oameni). Un discurs este sublim atunci când îi uimește pe ascultători și le ridica mintea la o stare apropiata de extaz. Acest lucru se întâmplă atunci când limbajul depășește vorbirea obișnuită, dar ramane, de asemenea, simplu și direct, fără pretenții, trucuri și copilării.

O minte minunată este necesară pentru a recunoaște și produce sublimul. Astfel, limbajul sublim vine de la o persoană cu o minte sau spirit minunat. Prin urmare, dacă căutăm sublimul, trebuie să cultivăm măreția minții noastre.

Capitolul I

Sublimul reprezinta întotdeauna o eminență și o excelență în limbaj. Și din acestea, și numai acestea, cei mai mari poeți și prozatori au ajuns pe primul loc și au trecut de la faima la nemurire.

Pentru că discursurile de un geniu extraordinar îl conduc pe ascultător nu la convingere, ci la extaz. Minunatul, cu puterea sa de a uimi, este întotdeauna cu necesitate mai puternic decât încercarea de a convinge și de a mulțumi. A fi convins depinde de obicei de noi, ascultătorii, în timp ce geniul are o forță irezistibilă pentru orice ascultător, o forță care îl depășește. Abilitatea creativă și puterea de organizare a cuiva nu se vad într-unul sau două pasaje, ci deriva din întregul context. După cum știm, atunci când sublimul apare la momentul potrivit, el desparte materia într-o parte si in alta, si, ca un fulger, dezvăluie puterea oratorului, într-o singura lovitură și în întregimea sa.

Capitolul VII

Ca și în viața noastră obișnuită, nimic nu este grandios dacă este disprețuit de o persoană grandioasă. Astfel, bogăția, statutul, onoarea, regatele și lucruri similare, care sunt adesea lăudate atât de arogant, nu ar putea părea niciodată un bun superior, cel puțin pentru o persoană rațională, deoarece este un lucru bun să simți dispreț față de ele. Cu siguranță, mulți oameni admiră aceste lucruri – în special cei care speră să le aibă mai mult decât cei care le au de fapt, dar un suflet mare le-ar lăsa deoparte. Acesta este și cazul lucrurilor care sunt lăudate în scrierile de poezie și proză. Când ceva pare să aibă măreția careia oamenii ii acordă atât de multă laudă neglijentă, trebuie să ne întrebăm dacă, la o examinare atentă, această măreție aparentă nu s-ar putea dovedi zadarnică și goală, ceva ce, pentru un spirit nobil, ar fi mai degrabă de disprețuit decât de admirat. Pentru că este un fapt al naturii că sufletul este înălțat de adevăratul sublim, că el face astfel, mândru, un pas în sus, este plin de bucurie și încântare, ca și cum ar fi produs el însuși ceea ce a auzit.

Prin urmare, ori de câte ori o persoană cu rațiune și experiență literară aude ceva care nu-i îndreaptă mintea spre gânduri înalte și care nu lasă în mintea sa material pentru o reflecție proaspătă, dincolo de ceea ce se spune de fapt, și dacă efectul dispare atunci când privește cu atenție în întregul context, atunci nu poate fi vorba cu adevărat despre sublim, deoarece efectul său rămâne numai atât timp cât este auzit. Ceea ce este cu adevărat grandios oferă multă hrană pentru o reflecție proaspătă, careia nu i se poate rezista, este chiar imposibil, și creează o amintire puternică și permanentă. Puteți fi siguri că efectele frumoase și autentice ale sublimului plac întotdeauna și sunt pe placul tuturor. Pentru că, atunci când oameni cu obiceiuri, vieți, ambiții, vârste diferite, au cu toții aceeași părere despre aceleași scrieri, raționamentul acestor indivizi atât de diferiți oferă o mărturie puternică despre ceea ce ei admiră, dincolo de orice dispută.

Capitolul IX

Marele geniu natural [= talent] este mai important decât orice alt element [al sublimului]. Prin urmare, chiar dacă acest geniu este mai degrabă un dar decât ceva ce putem dobândi, totuși, pe cât posibil, trebuie să ne hrănim sufletele cu tot ceea ce este grandios și să le umplem cu daruri nobile. S-ar putea să întrebați: Cum? Eu însumi am scris într-un alt loc: „Sublimul este sunetul care izvorăște dintr-o minte grandioasă”. Așa se face că o idee, fără niciun discurs, fără sa fie ornamentată sau susținută [de niciun stil literar], ne inspiră adesea uimirea, deoarece ideea în sine este grandioasă: Liniștea lui Ajax în “Cartea lumii subpământene” este grandioasă și mai sublimă decât orice cuvinte.

Astfel, este necesar să recunoaștem mai întâi sursa din care provine sublimul: adevăratul orator nu trebuie să aibă un spirit meschin, deoarece nu este posibil ca cineva care gândește gânduri meschine și le pune în practică în viața sa de zi cu zi, să poată exprima ceva care merită uimire și nemurire. Cuvintele grandioase – și nu poate fi altfel – provin din acele minți care au gânduri semnificative. Pe buzele persoanelor cu cel mai înalt spirit, se găsesc cuvinte de o măreție rară.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.