Frumusețea vine de sus

Plotin (204-270 d.Hr.) a fost un important filosof neo-platonist care a trăit în antichitatea târzie, în mare parte la Roma. Inspirat de Platon, dar mergând dincolo de Platon, el a considerat realitatea ca fiind compusă din mai multe nivele:

Unul (The One), Intelectul, Sufletul.

Cel mai înalt nivel al ființei este Unul (Binele). Intelectul emană din Unul. Iar Sufletul emană din Intelect. Lumea materială constituie cel mai de jos și imperfect nivel. Pentru Plotin, această descriere nu era doar o teorie abstractă, ci un mod de viață: filosoful aspiră să se ridice la cel mai înalt nivel al ființei trăind o viață de puritate și virtute, meditație și studiul filosofiei. Scopul final este o uniune mistică cu Unul.

Se știe foarte puțin despre viața timpurie a lui Plotin. Studentul său, Porfir, a scris despre el că „părea rușinat de a trăi în trup. Acest sentiment a fost atât de adânc înrădăcinat, încât a fost imposibil să-l convingem să povestească despre strămoșii săi, despre părinții săi sau despre locul de naștere ”. La vârsta de 27 de ani, Plotin pleacă îm Alexandria pentru a studia filosofia, apoi în Persia în căutarea cunoașterii. La vârsta de 40 de ani vine la Roma unde, până la sfârșitul vieții sale, a predat unui grup de adepți, care includea femei și personalități publice importante. Relatările istorice îl descriu ca o persoană extraordinar de înțeleptă, calmă și justă. Învățăturile sale au fost colectate de studentul său, Porfir, și compilate în cartea „Enneade”.

Următoarele citate sunt fragmente din eseul lui Plotin, „Frumusețea” (Prima enneadă, tractat 6). Plotin explică aici că frumusețea pe care o percepem în lumea materială este doar o reflectare a unei frumuseți superioare, imateriale. Sursa frumuseții superioare este Unul, iar această frumusețe emană către Intelect și de acolo către Suflet, unde o experimentăm ca ființe umane. (Partea inferioară a Sufletului este formată din suflete umane individuale.) Aceste idei sunt inspirate din teoria iubirii lui Platon (din Symposium), așa cum recunoaște însuși Plotin.

Mai multe idei sunt interesante în acest text, lăsând deoparte metafizica lui Plotin: existența frumuseților superioare și inferioare, faptul că frumusețea sublimă/ultimă poate trezi partea sublimă din noi înșine și necesitatea conetării la frumusețea interioară pentru aprecia frumusețea.

Frumusețea se manifestă în principal prin actul vederii, dar deasemenea există frumusețe și pentru auz: anumite combinații de cuvinte și orice fel de muzică, deoarece melodiile și ritmurile sunt frumoase. Și dacă ne ridicăm deasupra lumii simțurilor, la un nivel superior, vom vedea frumusețea în modul de a trăi, în acțiuni, în personalitate, în căutări intelectuale; deasemenea, există frumusețea virtuților. Dar, dacă deasupra acestor tipuri de frumusețe există o frumusețe superioară, vom încerca să descoperim acest lucru prin această investigație.

2. Să ne întoarcem așadar la sursă și să găsim principiul care dă frumusețe lucrurilor materiale. Fără îndoială, acest principiu există. Este acel ceva perceput imediat și recunoscut de suflet ca dintr-o cunoaștere antică, iar sufletul îl întâmpină nerăbdător și se unește cu el.

       Dar când sufletul întâlnește ceva urât, acesta se micșorează repede în sine, respinge acel lucru, se îndepărtează de el, fiind supărat de natura sa discordantă.

       Acest lucru se datorează faptului că sufletul, prin însăși natura sa, prin apartenența sa la cele mai nobile nivele din ierarhia Ființei, când vede ceva asemănător cu el însuși sau orice urmă a unei afinități, este imediat încântat, intră în sine și astfel își trezește propria natură și își amintește toate afinitățile sale.

[…]

4. Există însă frumuseți care sunt mai elementare și mai înalte decât aceste frumuseți materiale. În lumea simțurilor nu le mai cunoaștem, dar sufletul, care nu se bazează pe organele de simț, le vede și le anunță. Trebuie să țintim spre viziunea acestor frumuseți și să lăsăm simțurile în locul lor inferior.

[…]

O astfel de vedere este doar pentru cei care văd cu văzul sufletului. Și când experimentează această vedere, se bucură și sunt plini de bucurie și de agitație care este mai profundă decât orice altceva, pentru că acum se mișcă în tărâmul adevărului. Acesta este spiritul pe care frumusețea îl inspiră întotdeauna, mirare și o agitație, dor și iubire și un tremur încântător.

6. […] Și Frumusețea, această frumusețe care este și Binele, este Prima. Din acestă Primă vine Intelectul, care este prima manifestare a Frumuseții. Prin Intelect, Sufletul este frumos. Frumusețea lucrurilor inferioare – de exemplu, a acțiunilor și a preocupărilor – este modelată de Suflet, care este autorul frumuseții care se găsește în lumea simțurilor. Pentru că Sufletul, care este un lucru divin și care este un fragment (ca să spunem așa) de Frumusețe, face lucrurile frumoase, pe cât pot fi, prin modelarea și sculptarea lor.

 7. De aceea trebuie să tindem din nou spre Bine, ceea ce dorește fiecare suflet. Oricine l-a văzut, știe la ce mă refer când spun că este frumos.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.