Prietenia ca înălțare a sufletului

Emerson (1803-1882) a fost un filozof, scriitor și poet american, fost liderul mișcării transcendentaliste din secolul al XIX-lea.

Următorul pasaj este adaptat din eseul lui Emerson „Prietenia” (publicat în Eseuri: Prima serie, în 1841). În acest eseu, Emerson prezintă o viziune sublimă a prieteniei – atât de sublimă încât este aproape imposibil ca oamenii să o realizeze pe deplin. Adevărata prietenie nu este pentru distracție sau comoditate, ci pentru inspirație spirituală. Prietenii sunt valoroși nu pentru că sunt cineva cu care poți vorbi, ci pentru că ajută la inaltarea sufletului. Prietenia adevărată nu prea are legătură cu problemele practice și cu problemele de zi cu zi – implică o partea superioară a noastră. Adevărata prietenie este o companie spirituală.

Trebuie să simt mândrie în realizările prietenului meu ca și cum ar fi ale mele – sălbatice, delicate, exprimându-i virtuțile. Când este lăudat, simt o căldură sufletească, precum un iubit care aude laude despre fata lui iubită.

[…]

Ar trebui să ne oferim reciproc demnitate vieții de zi cu zi și să o înfrumusețăm prin curaj, înțelepciune și unitate. Viața de zi cu zi nu ar trebui să degenereze niciodată în ceva obișnuit și gata stabilit, ci ar trebui să fie alertă și inventivă și să adauge sens muncii care era plictisitoare.

[…]

De ce ar trebui să profanăm sufletele nobile și frumoase fiind intruzivi? De ce ar trebui să insistați pe relații personale iritante cu prietenul dumneavoastră? De ce să va duceti la el acasă sau să-i cunoașteți mama, fratele și surorile? De ce ar trebui să vă viziteze acasă? Aceste lucruri sunt relevante pentru relațiile voastre? Lăsați deoparte această nevoie de atingere și prindere. Lăsați-l să fie un spirit pentru mine. Vreau un mesaj de la el, un gând, un lucru sincer, o privire, nu știri, nici tocana. Pot obține stiri politice, vorbarie goala și servicii oarecare de la tovarăși mai ieftini. Compania prietenului meu nu ar trebui să fie pentru mine poetică, pură, universală și măreață ca natura însăși? Ar trebui să simt că legătura noastră este profană în comparație cu acest nor care plutește la orizont sau cu acel petic de iarba unduioasă care împarte pârâul în două? Să nu-l denigrăm, ci să-l ridicăm la acel standard.

      Nu încercați să reduceți privirea imensă și sfidătoare a prietenului dvs., acea frumusețe disprețuitoare a atitudinii și acțiunii sale, ci mai degrabă întăriți-le și puneți-le în valoare … Lasati-l să va fie întotdeauna un fel de dușman frumos, de neclintit, venerat cu devoțiune și nu o comoditate banală care va fi în curând depășită și aruncată deoparte.

Pentru Emerson, prietenia ar trebui sa fie frumoasa ca natura.

Compania prietenului meu nu ar trebui să fie pentru mine poetică, pură, universală și măreață ca natura însăși?

[…]

Să purtăm ceva atât de important ca prietenia cu cât de multă măreție de spirit putem. Să păstrăm liniștea, ca să auzim șoaptele zeilor. Să nu ne amestecăm.

[…]

Cu cât standardul pe care îl cerem prieteniei este mai ridicat, cu atât este mai puțin ușor să ajungem la el, în carne și oase. Pășim singuri în lume. Prietenii pe care îi dorim sunt vise și fabule. Dar o speranță sublimă încurajează întotdeauna inima credincioasă, speranța că undeva există suflete care ne pot iubi și pe care le putem iubi.

[…]

Procedez cu prietenii mei la fel ca și cu cărțile mele. Ii las acolo unde ïi pot găsi, dar îi folosesc rar … Nu-mi permit să vorbesc mult cu prietenul meu. Dacă este măreț, mă face și pe mine atât de măreț, încât nu mă pot coborî la conversatie. În zilele mărețe, viziunile planează în fața mea pe cer. Atunci ar trebui să mă dedic lor … Si, deși îmi prețuiesc prietenul, nu-mi permit să vorbesc cu el și să-i studiez viziunile, altfel le-aș pierde pe ale mele.

[…]

Esența prieteniei este întregimea, o totală măreție și încredere. Nu trebuie să presupună sau să prevadă slăbiciunea. Își tratează obiectul ca pe un zeu, ajungand astfel sa zeifice ambele instanțe.

Trebuie sa fiu mândru de realizările prietenului meu, ca și când ar fi ale mele. (Ralph Waldo Emerson)

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders