Arthur Schopenhauer (1788-1860) a fost un influent filosof german, cunoscut pentru pesimismul sau. A studiat cu Fichte, Schleiermacher si altii la Universitatea din Gottingen. Dupa ce a devenit lector la Universitatea din Berlin, si-a programat prelegerile in acelasi timp cu prelegerile renumitului filosof Hegel (pe care nu il respecta). Si in timp ce salile in care aveau loc prelegerile lui Hegel erau pline, doar cinci studenti veneau sa il asculte pe Schopenhauer. Dezamagit, acesta a parasit comunitatea academica.

A trait singur, nu s-a casatorit niciodata, si a murit in locuinta sa din cauza unei insuficiente respiratorii. Cu toate ca nu a fost foarte cunoscut in timpul vietii, dupa moartea sa scrierile lui au influentat multi ganditori si artisti, cum ar fi Wagner, Nietzsche si Freud.

Principala opera filosofica a lui Schopenhauer, Lumea ca vointa si reprezentare (1818), descrie lumea noastra ca expresie a Vointei. Vointa este fundamentul realitatii, esenta tuturor lucrurilor, o putere metafizica oarba, arbitrara, mereu infometata  de mai mult, fara scop sau lege. Vointa personala a unui individ este o mica parte din Vointa metafizica, si ne conduce si ne motiveaza in moduri arbitrare. Tot ceea ce gasim in lumea noastra este o “obiectificare” (manifestare, expresie) a Vointei. Vointa se “obiectifica” (se manifesta) sub forma unor animale, copaci,  cutremure, razboaie, oameni, etc.

Astfel, esenta Realitatii – Vointa – ne este ascunsa, totusi se reveleaza intr-un anume mod: prin muzica. Muzica este fereastra catre realitatea insasi. Nu e de mirare ca muzica ne impresioneaza atat de profund!Motivul este ca muzica e abstracta si nu contine idei, astfel incat Vointa se manifesta prin muzica in mod direct. Prin contrast, alte arte cum sunt literatura sau pictura, descriu realitatea (Vointa) in mod indirect, prin intermediul ideilor – idea de femeie (Mona Lisa), ideea de razboi (Razboi si pace), etc. Muzica este prin urmare unica printre arte, pentru ca este singura complet distincta de lucruri, si astfel singura care exprima realitatea (Vointa) in mod direct. (Aceasta se aplica doar muzicii abstracte, nu celei figurative sau emotionale).

Pasajul urmator este adaptat din acea carte, Partea 3, sectiunea 52. Aici Schopenhauer explica de ce muzica este o manifestare directa – sau “obiectificare” – a Vointei.

Muzica ocupa un rol aparte printre toate celelalte arte. In muzica nu gasim copia, sau repetitia, sau ideile legate de natura interioara a lumii.

Si totusi, este una dintre artele frumoase  atat de mare si remarcabila, iar efectul sau asupra celei mai intime parti a naturii umane este atat de puternic, iar omul o intelege atat de total si profund in adancul fiintei sale ca pe un intreg limbaj universal, care este mai clar chiar si decat lumea perceptiei [….]

Toate Artele obiectifica Vointa doar in mod indirect, cu alte cuvinte, prin intermediul ideilor. Lumea noastra e formata din idei care apar printr-o multitudine de lucruri [….] si de aceea muzica, de vreme ce trece peste idei, este independenta de lumea fenomenala, o ignora si, intr-o anumita masura ar putea exista si daca nu ar fi nici un fel de lume (ceea ce nu se aplica celorlalte arte).

Astfel, muzica este o obiectificare IMEDIATA si o copie a intregii Vointe, la fel ca si lumea insasi, care este o multiplicitate ce consista din obiecte individuale, este o obiectificare a Vointei.

De aceea, muzica nu este nicidecum asemenea celorlalte arte, anume o copie a ideilor, dar mai curand o copie a Vointei  insasi.Din acest motiv, efectul muzicii este cu mult mai puternic si patrunzator decat efectul celorlalte arte, deoarece aceste arte vorbesc doar din umbra, in timp ce muzica vorbeste din esenta.

Muzica exprima, cu cea mai mare claritate a adevarului, fiinta interioara a lumii

(Schoppenhauer, 1818)

[…]

Compunerea melodiei, care releva toate secretele cele mai adanci ale vointei  si simtirii umane, este munca geniului compozitorului, al carui efect este mai evident in muzica decat oriunde altundeva. Acest geniu este departe de toate gandurile (intelectuale) si intentiile constiente, si ar putea fi numit inspiratie. Aici, la fel ca peste tot in arta, conceptul (intelectual) nu este productiv. Compozitorul dezvaluie cea mai interioara natura a lumii, si exprima cea mai profunda intelepciune intr-un limbaj pe care partea sa rationala nu il intelege, la fel cum o persoana hipnotizata ofera informatii despre lucruri asupra carora nu are nici o idee cand este treaza. De aceea, in compozitor, mai mult decat in oricare alt artist, omul este in intregime separat de artist. […]

[…] Muzica nu exprima niciodata fenomenul, ci doar natura interioara (sinea) a fiecarui fenomen, care este Vointa insasi. De aceea, muzica nu exprima aceasta sau acea placere,

aceasta sau acea suferinta, durere, intristare, oroare, bucurie, pace a mintii. Exprima bucuria, durerea, intristarea, oroarea, fericirea, pacea mintii – INSELE- pana la un punct in abstract, in natural or esentiala, fara nimic aditional, si fara ceea ce le motiveaza. Cu toate acestea, le intelegem perfect in aceasta esenta.[…] Oriunde muzica exprima doar esenta vietii si a evenimentelor sale, niciodata evenimentele insele, si de aceea variatiile lor specifice nu o influenteaza. Aceasta universalitate, care apartine numai muzicii, impreuna cu cea mai clara distinctivitate a muzicii, dau muzicii aceasta mare valoare de panaceu (=leac universal) pentru toate suferintele noastre.[…]

Adancimea inexprimabila a muzicii, datorita careia pluteste peste noi ca un paradis aproape familiar si totusi etern indepartat, si este atat de usor de inteles si totusi atat de inexplicabil, se datoreaza faptului ca muzica reproduce toate emotiile cele mai profunde ale fiintei noastre – dar cu totul fara realitate si la distanta de durerea realitatii. In acelasi fel, seriozitatea care e esentiala muzicii, care exclude orice  ridicol, se poate explica prin faptul ca obiectul muzicii nu este reprezentarea (lumii) – unde deceptia si ridicolul sunt posibile; mai degraba obiectul muzicii  este direct Vointa. Aceasta este in esenta cel mai serios dintre lucruri, de vreme ce totul depinde de ea.[…]

In ansamblul acestei discutii despre muzica am incercat sa arat ca muzica exprima intr-un limbaj extrem de universal, printr-o materie omogena de tonuri simple, si cu cea mai mare claritate a adevarului – fiinta interioara, sinele lumii, care este Vointa, in conformitate cu cea mai distincta manifestare a sa.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.