Sexualitatea masculină și feminine, conturată de societate

Simone de Beauvoir (1908-1986) a fost o filozoafă existențialistă, scriitoare și activistă politic. În timpul studiilor l-a întâlnit pe Jean-Paul Sartre iar cei doi au devenit prieteni pe viață, tovarăși intelectuali și iubiți care au menținut o relație erotica deschisă. A scris multe romane și eseuri și a fost de asemenea implicată în mișcarea de emancipare a femeilor. A musrit de pneumonie la vârsta de 78 de ani și a fost înmormântată lângă Sarte, la Paris.

Următorul text este adaptat din faimoasa carte a lui Simone de Bouvoir – Al doilea sex (1949), o lucrare filozofică influentă asupra cpondiției femeii. O team majoră a acestei cărți este aceea că femeia a fost conturată de către societate să devină Cealaltă (Celălalt) – definită nu de ea însăși, ci în relația cu bărbatul, ca fiind creatura diferită de bărbat, ca fiind ”al doilea” sex. A fost forțată să renunțe la subiectivitatea sa, la ”transcendența” sa – capacitatea umană de a merge dincolo de fapte și de a da, în mod liber, semnificație și valoare lucrurilor din viață.

        Toate acestea se aplică și pentru sexualitate. Diferențele între sexualitatea bărbatului și cea a femeii nu sunt un rezultat al factorilor biologici, ci a unor procese sociale complexe care au conturat, în timp, femeia și sexualitatea ei. Desigur, diferențele biologice există, dar întrebarea crucială e cum interpreteaza societatea aceste diferențe și cum le tratează. De Bouvoir analizează ăn detaliu dezvoltarea acestor două sexualități, iar texul care urmează conține câteva exemple ale acestui proces. Chiar dacă acceptăm sau nu analiza ei specifică, la un nivel mult mai general, De Bouvoir vine cu o idee provocatoareȘ că sexualitatea nu este un simplu rezultat al propriilor tendințe sau impulsuri, ci un rezultat al factorilor sociali care formează identitatea și sexualitatea.

Din Cartea a doua, capitolul 12: Copilăria.

       O persoană nu se naște femeie, ci mai degrabă devine femeie. Nici un destin biologic, psihologic sau economic nu determină caracterul femeii în societate. Civilizația, per ansamblu, produce această creatură care e între bărbat și eunuc și care este descrisă ca feminină. Doar o intervenție externă poate stabili un individ ca un Altul (Celălalt).

[…]

Anatomic, penisul băiatului este portivit pentru acest rol. Se proiectează in afara corpului și pare ca o mică jucărie naturală, un fel de păpușă. Atunci când adulții îi vor da importanță ”dublurii” sale [penisul său, cu care acesta se identifică], implicit, îi vor da importanță băiatului. […] Pentru fetițe, lucrurile stau diferit. Mamele și doicile nu manifestă nici un respect sau sensibilitate față de organele ei genitale. Nu îi direcționează atenția către acel organ secret, invizibil, care nu poate fi cuprins cu mâna. Într-un fel, ea nu are organ sexual. Ea nu simte această absență ca pe o lipsă; Evident, pentru ea corpul ei este desăvârșit. Dar se vede în ochii lumii diferit față de băiat și o constelație de factori poate transforma acesată diferență, în ochii ei, în inferioritate.

[…]

În acest fel, pasivitatea caracteristică femeii ”feminine” se dezvoltă în ea încă din primii ani. Dar e greșit să considerăm că e vorba de factori biologici. Este, de fapt, un destin impus de către educație și societate. Marele avantaj de care se bucură baiatul este că felul în care relaționează cu ceilalți îl face să își revendice libertatea-i subiectivă. […] La femei, pe de altă parte, există încă de la început un conflict între existența sa autonomă și sinele obiectiv, ea ”fiind Celălalt”. E învățațtă că pentru a plăcea trebuie să încerce să placă, să se tranforme într-un obiect. Astfel, ar trebui să renunțe la autonomia sa. E tratată ca o păpușă vie și îi este refuzată libertatea.

Din capitolul 14: Inițierea sexuală

       Plăcerea sexuală la femeie, așa cum am mai spus, e ca o vrajă magică, care necesită ă eliberare totală. […] Ea tânjește să suprime separarea care există între ea și masculul său. Tânjește să se contopească cu el. Așa cum am văzut, tânjește să rămână subiect, în timp ce este de fapt obiectifictă. De vreme ce ea este mult mai profund aproape de sine decât bărbatul, de vreme ce tot corpul ei este mișcat de dorință și excitare, își menține subiectivitatea doar prin unirea cu partenerul său. Dăruirea și primirea trebuie să se combine în ambii parteneri. Dacă bărbatul se limitează în a primi fără a dărui, sau dacă oferă plăcere fără să să primească, femeia simte că este manevrată, folosită. Odată ce se idntifică cu Celălalt, ea devine Celalaltul ne-esențial al bărbatului și astfel, ea va trebui să-și nege alteritatea.

       Asta explică faptul că în momentul când corpurile se mișcă separat, e de cele mai multe ori supărător pentru femeie. După coițiune, bărbatul întotdeauna reneagă carnea, indiferent dacă se simte fericit sau deprimat, victimă a naturii sau un cuceritor al femeii. Devine din nou un corp sincer. Vrea să doar,ă, să facă o baie, să fumeze o țigară, să meargă afară la aer curat. femeia vrea să prelungească contactul fizic […] ”A fost de-ajuns? Vrei mai mult? A fost bine?” – faptul că pune aceste întrebări întăresc separarea, schimbă actul iubirii într-o operație mecanică condusă de mascul. Și de aceea pune aceste întrebări. Într-adevăr caută mai mult dominare decât fuziune și reciprocitate. 

[…]

Experiența erotică dezvălui oamenilor, în mod dramatic, ambiguitatea condiției lor. Prin ea, ei devin conștienți de ei înșiși ca fiind carne și spirit, ca Celălalt și ca subiect. Conflictul are o formă mai dramatică pentru femeie, deoarece la început se simte ca fiind obiect și nu obține imediat o independență sigură în plăcerea sexuală. Ea trebuie să-și recâștige demintatea ca transcendent și subiect liber, în timp ce își însușește condiția ei corporală – acest proces este dificil și periculos și de multe ori eșuează. Dar dificultatea pozitiei sale o protejează de capcanele ăn care bărbatul cade mult mai ușor. El este o victimă ușoară a privilegiilor înșelătoare date de rolul său agresiv, precum și de satisfacția solitară a rogasmului. El ezită în a se vedea în întregime ca fiind carne. Femeia trăiește amorul mult mai autentic.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.