Dragostea este iubire pentru absolut

Platon (aproximativ 428 – 348 î.Hr.) a fost unul dintre principalii filosofi ai gândirii occidentale. A crescut la Atena și a fost student al lui Socrate. A fondat academia greacă, care a continuat să funcționeze până în secolul al VI-lea d.Hr. (când împăratul roman a închis-o). Printre studenții săi s-a numărat și Aristotel. Mai târziu în cursul vieții, Platon a încercat să-și aplice ideile filosofice asupra regatului Siracuzei, însă fără succes. Majoritatea cărților lui Platon au supraviețuit până în prezent, spre deosebire de multe scrieri ale lumii antice. A scris deseori sub forma unui dialog, de obicei punându-și ideile în gura lui Socrate.

Următorul pasaj este ușor adaptat din textul lui Platon „Banchetul”, care tratează natura iubirii. Platon descrie aici o petrecere cu băutură, în care fiecare bărbat trebuie să țină un discurs prin care să-l preamărească pe Eros (dragostea). Socrate este unul dintre participanți și susține și el un discurs. Ideile sunt în mod evident ale lui Platon, iar numele lui Socrate este folosit doar ca instrument literar.

În discursul său, „Socrate” explică faptul că esența iubirii este aspirația spre o frumusețe perfectă și eternă. În schimb, formele populare de dragoste – dragostea pentru bărbați sau femei, pentru aur etc. – sunt nivele inferioare de dragoste, îndreptate către forme inferioare de frumusețe. În pasajul de mai jos, Socrate ne povestește ce aflase de la femeia înțeleaptă Diotima despre călătoria către această formă superioară de dragoste.

O persoană care dorește să progreseze pe această cale a iubirii trebuie să înceapă de la o vârstă fragedă pentru a se dedica frumuseții corpului. În primul rând, dacă dascălul său îl instruiește corespunzător, se va îndrăgosti de frumusețea unui singur corp, iar pasiunea sa va da naștere unor gânduri nobile.

Apoi, își va da seama că frumusețea unui corp este strâns legată de frumusețea tuturor celorlalte corpuri și va înțelege că, dacă vrea să se dedice căutării frumuseții trupești, ar fi absurd a nega că frumusețea fiecărui corp este aceeași frumusețe. Și când va percepe acest lucru, își va domoli dragostea pasională față de un singur corp, pe care îl va considera acum ca având puțină importanță și va deveni iubitul fiecărui corp fermecător.

În etapa următoare, își va da seama că frumusețea sufletului este mult mai mare decât frumusețea corpului. Și astfel, dacă întâlnește pe cineva cu un suflet minunat, chiar și într-un trup neplăcut, va fi mulțumit să se îndrăgostească de el și să-l aprecieze și va fi motivat să găsească și să exprime gânduri care ar putea construi în sine un caracter nobil.

Și acest lucru îl va aduce la frumusețea instituțiilor și a legilor. Și când va înțelege că frumusețea tuturor este din aceeași familie, va concluziona că frumusețea corpului nu este foarte importantă.

Iar apoi, atenția sa se va muta de la legi și instituții la științe, astfel încât să le poată vedea frumusețea. Nu va mai fi îndrăgostit de frumusețea unei persoane sau a unui singur lucru, ca un sclav cu mintea îngustă, ci se va întoarce către întinsa mare a frumuseții. În această contemplare, va da naștere multor gânduri frumoase și nobile în dragostea nemărginită a înțelepciunii, până când, după ce va deveni puternic, va avea revelația unei singure forme de cunoaștere, care este cunoașterea frumuseții pretutindeni.

Acum voi continua, a spus ea. Vă rugăm să acordați cea mai mare atenție.

O persoană care a fost instruită până acum cu privire la subiectul dragostei și care a învățat să vadă etapele frumuseții în ordinea corectă, va percepe brusc o frumusețe nemaipomenită. Acesta este, Socrate, scopul final al tuturor eforturilor noastre. Este un fel de frumusețe care este, în primul rând, veșnică, care nu crește și se descompune, nu vine și dispare. În al doilea rând, nu este frumoasă dintr-o perspectivă și urâtă din alta, sau frumoasă la un moment dat sau într-un anumit loc și urâtă în ​​alt moment sau alt loc. […] Această frumusețe este absolută, separată, întreagă și eternă, fără creștere sau diminuare și fără schimbare. Este sursa frumuseții tuturor lucrurilor frumoase.

O persoană care a parcurs acești pași, sub influența iubirii adevărate […] ajunge să înțeleagă frumusețea absolută și cunoaște, în cele din urmă, care este esența frumuseții. Aceasta, dragul meu Socrate, „a spus străinul din Mantineia,” este cea mai înaltă formă de viață pe care o persoană o poate trăi, în contemplarea frumuseții absolute. Dacă vezi această frumusețe o singură dată, nu vei mai fi interesat nici de aur sau haine, nici de băieți sau tineri drăguți, cei care te fascinează acum atât de mult.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.