Sinele adevărat ca sinele rațional
Marcus Aurelius (121-180 d.Hr.) a fost un filozof și un împărat roman de la școala de filozofie stoică. Ca stoic, el a subliniat importanța menținerii păcii interioare, a acceptării destinului cu calm, a eliberării de puterea emoțiilor și a armoniei cu cosmosul. Pentru a face acest lucru, credeau stoicii, trebuie să fim fideli facultății raționale (spre deosebire de forțele emoționale) – numit și „principiul călăuzitor”, „ghidul interior” sau „daemon” sau așa cum am spune astăzi, adevărat de sine.
Următoarele pasaje sunt din cartea lui Marcus Aurelius Meditații, care a fost de fapt un caiet personal în care și-a scris reflecțiile personale. Cartea ne spune că adevăratul sine – „principiul călăuzitor” sau „demonul” (uneori tradus ca „facultatea conducătoare”) este facultatea rațională din interiorul persoanei. Este elementul din noi care urmărește Rațiunea, care vede perspectiva mai largă asupra lucrurilor, gândește calm, netulburat de emoții, fără atașament emoțional și influența altora. Când urmăm acest ghid interior, suntem fideli naturii noastre umane și suntem în armonie cu Logosul care guvernează Cosmosul.
din CARTEA 2
9. Trebuie să aveți întotdeauna în minte care este natura întregului cosmos și care este natura mea și cum este legată prima cu cea de-a doua și ce fel de parte sunt în întreg. Și nu există nimeni care să te împiedice să faci și să spui mereu lucrurile care sunt în conformitate cu natura întregului, din care faci parte.
17. Tot ceea ce aparține trupului este un flux, iar ceea ce aparține sufletului este un vis și vapori, iar viața este un război și o vizită temporară a unui străin, iar după faimă vine uitarea. Ce poate, atunci, să ghideze o persoană? Un singur lucru – filozofia. Dar aceasta constă în păstrarea demonului într-o persoană liberă de violență și nevătămată, superioară durerilor și plăcerilor, fără a face nimic fără scop, fără falsitate sau ipocrizie, fără a se baza pe nimeni altcineva să facă sau să nu facă nimic. Și, de asemenea, acceptând tot ceea ce se întâmplă și tot ceea ce ți se atribuie, ca venind de oriunde ai venit. Și, în cele din urmă, așteptând moartea cu o minte veselă, acceptând-o ca nimic mai mult decât o dizolvare a elementelor din care este făcută fiecare ființă vie.
din CARTEA 7
16. Principiul călăuzitor nu se tulbură; nu se înspăimântă și nici nu își provoacă durere. […] Principiul călăuzitor în sine nu dorește nimic, decât dacă creează o dorință pentru sine. Prin urmare, este lipsit de tulburări și nu este oprit de nimic, decât dacă deranjează sau se oprește singur.
28. Retrage-te în tine. Principiul rațional care guvernează este, prin natură, mulțumit de el însuși atunci când face ceea ce este drept și, prin aceasta, atinge liniștea.
din CARTEA 8
43. Lucruri diferite încântă oameni diferiți. Dar plăcerea mea este să păstrez principiul călăuzitor fără să mă îndepărtez nici de vreo persoană, nici de orice lucruri care li se întâmplă oamenilor, dar privind și acceptând totul cu ochi bineveniți și folosind totul în funcție de valoarea sa.
48. Amintiți-vă că principiul călăuzitor este invincibil. Când este conținut, este mulțumit de sine, dacă nu face nimic din ceea ce nu alege să facă […] Prin urmare, mintea care este liberă de pasiuni este o cetate, deoarece o persoană nu are nimic mai sigur unde să se poată refugia. Oricine nu a văzut acest lucru este ignorant, dar oricine a văzut-o și nu fuge în acest refugiu este nefericit.
din CARTEA 9
15. Lucrurile stau în afara noastră, așa cum sunt prin ele însele, nici nu știu nimic despre ele însele și nici nu exprimă nicio judecată. Ce este, atunci, ceea ce plasează judecata asupra lor? Principiul călăuzitor.
22. Grăbește-te să-ți examinezi propriul principiu călăuzitor și principiul călăuzitor al universului și cel al aproapelui tău. Al tău – astfel încât să poți proceda corect. Cel al universului – caa să-ți amintești din ce faci parte. Și cel al aproapelui tău – astfel încât să știi dacă a acționat ignorant sau cu cunoștință, și astfel încât să îți amintești că principiul său călăuzitor este similar cu al tău.
27. Ai suferit infinite necazuri fiind nemulțumit de principiul tău călăuzitor, când face lucrurile pe care natura le face să le facă. Destul cu asta.
Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.