Intuiția binelui și răului

Sir William David Ross (1877-1971), numit în mod obișnuit David Ross, a fost un filosof și clasicist scoțian. A studiat studii clasice la Universitatea din Edinburgh, apoi a studiat la Universitatea Oxford, unde a rămas profesor pentru tot restul carierei sale. A devenit faimos la acea vreme pentru contribuția sa la studiile clasice, filosofia etică și lucrările sale despre Platon, Aristotel și Kant. A tradus în engleză operele complete ale lui Aristotel și a fost președinte al Societății Aristotele. A murit la Oxford în 1971, la vârsta de 94 de ani.

Următorul text este adaptat (mai multe propoziții simplificate) din cartea importantă a lui Ross The Right and the Good (1930). Ross este un reprezentant al așa-numitei „etici intuitive”, care a fost o abordare majoră a eticii în filosofia britanică timp de două secole până în anii 1930 și recent a început să câștige din nou o oarecare acceptare. Intuiționismul se bazează pe două idei de bază: În primul rând, corectitudinea unei acțiuni este ceva ce percepem prin intuiție directă, fără motive sau dovezi. În al doilea rând, corectitudinea unei acțiuni este o calitate obiectivă care este „non-naturală” (cu alte cuvinte, ea nu poate fi tradusă în calități „naturale” precum plăcerea). Astfel, a spune adevărul este corect din punct de vedere moral, deoarece actul de a spune adevărul are o calitate non-naturală a corectitudinii, pe care o putem percepe printr-o intuiție morală specială.

În textul următor, Ross prezintă versiunea sa distinctivă a intuiționismului. Pentru el, nu putem intui dacă o acțiune este corectă sau greșită din punct de vedere moral, putem intui doar dacă este corectă PRIMA FACIE. Prin drept prima facie, Ross vrea să spună că are „tendința” de a fi corect din punct de vedere moral sau, mai exact, că este „condiționat” drept – este corect, CU CONDIȚIA, că altceva nu-l califică drept greșit. De exemplu, un act de a spune adevărul este corect din punct de vedere moral, cu condiția să nu cauzeze moartea unei persoane nevinovate. Prin urmare, a spune adevărul este corect din punct de vedere moral doar condiționat, doar într-un mod prima facie. Intuițiile noastre morale, potrivit lui Ross, ne pot spune care acțiuni au o valoare morală – care dintre ele sunt prima facie corecte sau greșite, dar nu ne pot spune care acțiuni sunt cu adevărat corecte sau greșite. De exemplu, atunci când o acțiune dată este atât prima facie corectă (pentru că spune adevărul), cât și prima facie greșită (deoarece provoacă un prejudiciu), nu putem fi niciodată siguri care valoare prima facie este mai puternică. Putem avea doar o părere, dar nu știm niciodată cu siguranță dacă acțiunea este cu adevărat corectă.

Această concepție conform căreia moralitatea nu are legi generale stricte și că fiecare caz este unic, se numește pluralism etic. Nu toți intuiționistii sunt plurali: spre deosebire de Ross, unii filosofi cred că putem intui legi morale stricte.

Din capitolul II: CE ÎNTREBĂ ACTELE BUNE?

Este evident că un act, întrucât îndeplinește o promisiune, sau întrucât creează o distribuție corectă a bunului, sau îmi returnează serviciile oferite mie, sau promovează binele altora, sau promovează virtutea sau înțelegerea mea – este evident că un astfel de act este corect prima facie (condiționat corect). Este evident de la sine nu în sensul că este evident încă din copilărie sau în momentul în care asistăm la declarație pentru prima dată, ci în sensul că atunci când ajungem la o maturitate mentală suficientă și acordăm suficientă atenție afirmației, este evident fără a fi nevoie de dovezi sau dovezi. Ordinea morală exprimată în aceste afirmații face parte din natura fundamentală a universului, la fel ca structura spațială sau numerică exprimată în axiomele geometriei sau aritmeticii. În încrederea noastră că aceste afirmații sunt adevărate, există aceeași încredere în rațiunea noastră ca în încrederea noastră în matematică. Și nu avem nicio justificare pentru încrederea rațiunii noastre în a doua sferă și neîncrederea ei în prima sferă. În ambele cazuri, avem de-a face cu afirmații care nu pot fi dovedite, dar care la fel de sigur nu au nevoie de nicio dovadă.

[…]

Judecățile noastre despre datoria noastră reală în situații CONCRETE nu au certitudinea care există în recunoașterea principiilor GENERALE ale datoriei. […] Atunci când un posibil act are două caracteristici, una care face actul corect prima facie, iar cealaltă prima facie greșită, suntem conștienți că nu suntem siguri dacă ar trebui sau nu să o facem. Suntem conștienți că, indiferent dacă o facem sau nu, ne asumăm un risc moral. Pe termen lung, după examinare, ajungem să considerăm o datorie ca fiind mai importantă decât cealaltă, dar nu suntem siguri că este așa. […] În acest sens, judecata corectitudinii unui anumit act este la fel ca judecata frumuseții unui anumit obiect natural sau operă de artă. Un poem este, de exemplu, frumos în ceea ce privește anumite calități și nu este frumos în ceea ce privește alte calități. Și când judecăm gradul frumuseții sale în ansamblu, nu o facem niciodată prin raționament logic din frumusețile sale particulare sau defectele sale particulare. Atât în ​​cazul estetic, cât și în cazul moral, avem opinii mai mult sau mai puțin probabile, care nu sunt concluzii justificate logic din principiile generale pe care le recunoaștem ca evidente.

[…]

Principiile generale ale datoriei nu sunt evident evidente de la începutul vieții noastre. Cum ajung să fie așa? Răspunsul este că acestea devin evidente pentru noi la fel ca axiomele matematice. Din experiență, constatăm că acest cuplu de meciuri și acel cuplu de meciuri fac patru meciuri, că acest cuplu de mingi și acel cuplu de mingi fac patru mingi. Și prin reflecția asupra acestor descoperiri și a altor descoperiri similare, ajungem să vedem că este natura celor doi și doi, care împreună fac patru. Într-un mod exact similar, vedem corectitudinea prima facie a unei îndepliniri particulare a unei promisiuni și vedem corectitudinea prima facie a unei alte împliniri a unei promisiuni, iar când ajungem la o maturitate suficientă pentru a gândi în termeni generali, înțelegem că îndeplinirea o promisiune are corectitudine prima facie.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.