Estetic versus etic
Søren Kierkegaard (1813-1855) a fost un filozof danez care e privit ca unul dintre cei doi “părinți” ai existențialismului (celălalt fiind Friedrich Nietzsche). S-a născut în Copenhaga, într-o familie înstrărită și a trăit mare parte a vieții singur. La un moment dat a fost logodit, dar după câteva luni a rupt logodna (femeia căsătorindu-se apoi repede cu altcineva). Critica sa aspra societății și a religiei organizate i-a înfuriat și îndepărtat pe mulți. A murit in spital datorită complicațiilor medicale, la vârsta de 42 de ani. Lucrările sale au devenit faimoase abia în anii 1920 și au rămas foarte influente până acum.
Scrierile extinse ale lui Kierkegaard se referă în principla la problema vieții adevărate sau autentice (sau cum să fii un creștin, așa cum formulează el câteodată). Pentru el, adevărul e subiectiv, iar a trăi cu adevărat înseamnă a trăi cu toată ființa, cu angajament și încredere. Majoritatea oamenilor totuți, trăiesc o viață banală în autoamăgire, deci ei nu prea trăiesc cu adevărat.
Următorul text este adaptat din parte întâi a faimosului volum al lui Kierkegaard, ”Sau/Sau” (1843). la fel ca în multe din cărțile sale, Kierkegaard nu prezintă o teorie unitară. Mai degrabă cartea exprimă mai multe voci diferite, fiecare scrise de către scriitori imaginari diferiți, câteodată sub forma unor scrisori, câteodată sub forma unui jurnal personal, un poem etc. În acest fel, Kierkegaard prezintă cititorilor perspective diferite asupra vieții și îi încurajeazăsă se regăsească prin ele.
Fragmentul din Sau/Sau descrie două atitudini principale asupra vieții, estetică și etică. (mai târziu Kierkegaard va adîuga o a treia, cea religioasă). În atitudinea estetică mă cufund în experiența imediată. iar viața mea gravitează în jurul dualității INTERESANT (plăcere, distracție) versus PLICTISITOR. Așadar, viața estetică e o colecție de momente plăcute sau interesante, în care nimic nu contează cu adevărat (dacă nu femeia asta, atunci alta). Nu are un proiect pe termen lung, nu are o dezvoltare, o stabilitate.
Atitudinea alternativă, cea etică, e bazată pe decizie și angajament. Gravitează în jurul dualității BINE versus RĂU și e formată din proiecte și angajamente pe termen lung, dezvoltare personală și formare de sine.
Următorul text e scris de imaginarul “Judge William” care privește viața din perspectivă etică. El îi scrie unei alte persoane imaginare, un tânăr romantic pe nume ”A”, care trăiește o viață estetică.
Există oameni sunt prea degenerați ca să înțeleagă o astfel de dilemă, iar personalitățile lor sunt lipsite de energie pentru a spune ”Sau/ sau” cu patos. Această formulare întotdeauna m-a impresionat foarte mult și încă o face. […] Și tu – această formulare o folosești adesea. Aproape că a devenit un slogan. Ce semnificație are pentru tine? Nici una. Conform spuselor tale, tu o privești ca o clipire din ochi, ca o pocnitură din degete, ca o abracadrabra. […] Te bucură nespus ”consolarea” oamenilor când ei se află în situații critice. Le asculți povestea și spui, ”Da, văd că sunt două posibilități – poți să faci asta sau asta. Părerea mea sinceră și sfatul meu e: fă-o sau nu – vei regreta oricum.” Dar cel care își bate joc de alții ăși bate joc de sine, iar răspunsul tău e o batjocură de tine însuți, o dovadă tristă a cât de neputincios e sufletul tău.”
[…]
Alegerea ta e una estetică, dar o alegere estetică nu e o alegere. Actul de a alege e în sine o expresie a eticului. Ori de câte ori e vorba, în sensul propriu, de sau/ sau, poți fii întotdeauna sigur că eticul este implicat. Singurul sau/ sau absolut e alegerea între bine și rău, iar aceasta este eticul. Alegerea estetică e ori o chestiune de experiență imediată, ori se pierde în multitudine. Așadar, când o tânără fată își urmează sufletul, alegerea ei, oricât de frumoasă ar fi aceasta, exprimă de fapt ne-alegerea, de vreme ce își are sursa în experiența imediată [sentimentul de iubire]. Când un bărbat dezbate în mod estetic probleme de viață, așa cum ai făcut și tu, nu ajunge la UN sau/ sau, ci mai multe, pentru că atunci când el nu alege la modul absolut, alege doar pentru moment, așadar în momentul următor el poate alege ceva diferit.
Într-un fel, alegerea etică e mai ușoară, mai simplă, pe de altă parte însă, e infinit mai dificilă. O persoană care își definește sensul vieții în mod etic, de obicei nu prea are o varietate prea mare din care să aleagă. Pe de altă parte însă, alegerea sa va avea o importanță mai mare. A face o alegere nu se referă doar la a alege binele, ci și energia, seriozitatea și patosul cu care se face alegerea. În acest fel personalitatea devine infinită și consolidată. […] De vreme ce a făcut alegerea cu întreaga sa ființă, natura sa e purificată și el se raportează în mod direct la puterea eternă a cărei omniprezentă interpretează întreaga existență. Cineva care alege în mod estetic nu ajunge niciodată la această consacrare superioară. În ciuda pasiunii sale, ritmul sufletului său e un spiritu levis. Poate vei avea multe reușite în viață, poate chiar vei ului lumea, însă totuși vei rata cel mai important lucru, singurul lucru care e cu adevărat semnificativ – poate vei câștiga lumea întreagă dar te vei pierde pe tine.
Deci trebuie să trăiești fie estetic fie etic. Strict vorbind, în aceste două alternative nu se pune problema încă de alegere. Pentru că o persoană care trăiește estetic nu alege.
[…]
Sau/ sau-l meu nu se referă în primul rînd la alegerea între bine și rău. Se referă la alegerea între bine-și-rău și excluderea acestora. E vorba de coordonatele prin care trăiești și prin care te raportezi la existență. E adevărat că persoana care alege binele-și-răul alege binele, dar asta devine evident după aceea. Deoarece esteticul nu este răul, ci neutralitatea și în felul acesta, eticul devine alegerea. Așadar, problema nu este a alege între a dori binele SAU a dori răul, ci mai degrabă alegerea de A DORI. Și această alegere pozitivează binele și răul.
Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.