Sinele adevărat ca sine natural

Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) s-a născut la Geneva și și-a dezvoltat multe dintre opiniile sale filosofice la Paris. Filosofia sa a avut o influență profundă asupra gândirii politice și sociale moderne și asupra educației. Concepția sa despre sine și autenticitate a avut un impact asupra modului nostru de gândire contemporan.

În scrierile sale, Rousseau susține că o persoană are resurse interioare naturale care sunt bune. Ele sunt productive și creative, autosuficiente, simple, amabile, corecte și drepte. Acest nucleu natural este adevăratul sine, energiile originale care motivează persoana. A fi autentic înseamnă, prin urmare, a fi conectat la sinele natural al cuiva și a trăi din el. Problema este că societatea ne distorsionează și ne deconectează de sinele nostru natural, în special instituțiile noastre sociale și normele sociale. Îi fac pe oameni să devină dependenți de ceilalți, se compară cu ceilalți, manipulează și presează. Drept urmare, oamenii poartă o falsă mască socială care este înstrăinată de adevărata lor natură.

Elementul natural sau autentic din noi este ceea ce ar trebui să prețuim și să dezvoltăm. Acest lucru, sugerează Rousseau, se poate face cu o educație adecvată. Aceasta este o educație care nu forțează învățăcelul să adopte standarde străine, ci cultivă elementul natural din el.

Următoarele texte sunt adaptate din celebra carte a lui Rousseau, „Emile”. În această carte, el ilustrează abordarea sa față de educație, folosind un exemplu imaginar de educator care crește și învață un băiat numit Emile. Scopul educatorului este să hrănească tendințele naturale ale copilului și să-l ajute să crească, protejându-l în același timp de influențele sociale negative. Prin urmare, educatorul este ca un grădinar care are grijă de un copac mic, protejându-l de influențele externe negative până când devine suficient de puternic. Rolul său nu este să spună copacului ce frunze să crească, ci să-i asigure condițiile adecvate – apă, sol, soare – care ar permite plantei să crească pe deplin în funcție de natura sa. În textul lui Rousseau, Emile crește și devine un om care se comportă într-un mod simplu și direct, un om care este autosuficient și plin de viață, fără pretenții și falsități și ambiții excesive. Acesta este un om al cărui comportament, gânduri și sentimente provin din sinele său natural.

Din CARTEA I: Introducere generală

Dumnezeu face toate lucrurile bune; omul se amestecă în ele și devin rele. El forțează un sol să producă produsele altui sol, un copac să poarte rodul altui copac. El confundă și amestecă timpul, locul și condițiile naturale. Își mutilează câinele, calul și sclavul. El distruge și strică toate lucrurile. Iubește tot ceea ce este deformat și monstruos. El nu este mulțumit de nimic, așa cum a fost lăsat de natură, nici măcar de omul însuși, care trebuie să-și învețe pașii ca un cal de călărie și să fie adaptat la gustul stăpânului său, precum copacii din grădina sa.

Cu toate acestea, lucrurile ar fi mai rele fără educație, iar omenirea nu poate fi  alcătuită din jumătăți. În condițiile existente, un om lăsat de la naștere ar fi, mai mult decât o persoană educată, un monstru. Prejudecățile, autoritatea, necesitatea, exemplele proaste, toate condițiile sociale în care suntem aruncați, ar suprima natura în el și nu ar pune nimic în schimb. Natura ar fi ca un copac mic în mijlocul autostrăzii, îndoit în acest fel și în același fel și în curând zdrobit de cei care trec.

Vă rog, puteți scoate acest copac tânăr de pe autostradă și îl puteți proteja de forța zdrobitoare a convențiilor sociale. Aveți grijă de el și udați-l, altfel va muri. Într-o zi, fructele sale vă vor răsplăti îngrijirea.

[…]

Ne naștem slabi, avem nevoie de putere. Suntem neajutorați, avem nevoie de ajutor. Suntem nebuni, avem nevoie de rațiune. Tot ceea ce ne lipsește la naștere, tot ce avem nevoie când venim în lumea omului, este darul educației.

Această educație ne vine din natură, din oameni sau din lucruri. Din educația naturii provine creșterea interioară a organelor și facultăților noastre. Din educația omului învățăm cum să folosim această creștere. Din educarea lucrurilor învățăm ceea ce câștigăm prin experiența noastră din împrejurimi.

Fixează-ți ochii asupra naturii, urmează calea trasată de ea. Ea ține copiii la muncă, îi împietrește cu tot felul de dificultăți, îi învață repede sensul durerii și al suferinței. […] Aceasta este legea naturii; de ce să-l contrazici? Nu vezi că, în eforturile tale de a-i îmbunătăți munca, o distrugi și o pierzi? Crezi că ar fi mai periculos să faci din exterior ceea ce face natura din interior. Dimpotrivă, este modalitatea de a preveni pericolul.

Din CARTEA 4: Emile este un adolescent

După introducerea generală despre principiile educației, Rousseau continuă să le ilustreze, folosind un elev imaginar Emile și educatorul său imaginar. Cărțile 1-3 descriu modul în care educatorul îl educă pe Emile astfel încât să fie înrădăcinat în sinele său natural și nu într-o mască socială care i se impune din exterior. Îl urmărește pe Emile de-a lungul anilor pe măsură ce crește, până devine adolescent. Aici Cartea 4 descrie modul în care educația lui Emile continuă și tipul de persoană care devine Emile.

Nu filosofii știu cel mai mult despre ființe umane. Ei îi privesc doar prin ideile preconcepute ale filozofiei și nu cunosc pe nimeni care să fie atât de prejudecat ca filosofii. Un sălbatic ne-ar judeca mai rațional. Filosoful este conștient de propriile sale defecte, este indignat de defectele noastre și își spune: „Toți suntem răi deopotrivă”. Sălbaticul ne privește nemișcat și spune: „Ești nebun.” Are dreptate, pentru că nimeni nu face rău de dragul răului. Elevul meu este acel sălbatic, cu această diferență: Emile a gândit mai mult, a comparat idei, el a văzut îndeaproape erorile noastre, el este mai mult în gardă împotriva lui și el judecă doar ceea ce știe.

[…]

Lui Emile îi pasă prea puțin de opiniile altor oameni pentru a le prețui prejudecățile. Și nu-i pasă dacă oamenii îl respectă sau nu până nu îl cunosc. Atitudinea sa nu este nici timidă, nici arogantă, ci naturală și sinceră. Nu știe nimic despre constrângere sau ascundere și este la fel într-un grup de oameni ca atunci când este singur. […] El nu suportă să vadă pe cineva suferind. El nu va ceda locul său unei alte persoane din simpla politețe externă, dar îl va da de bunăvoie din bunătate. […] El nu măgulește și nu este de acord. Își spune părerea fără să se certe cu alții, pentru că iubește libertatea mai presus de toate lucrurile. […]

Spune puțin, pentru că nu este nerăbdător să atragă atenția. Din același motiv, el spune doar ce este la obiect. […] Inima lui este tandră și sensibilă, dar nu îi pasă de opinia populară, deși iubește să ofere plăcere altora. […] Din aceleași motive, el nu va fi niciodată neglijent în privința manierelor sau hainelor sale. […] Știe cum ar trebui să-și caute propria fericire în viață și cum poate contribui la fericirea altora. Sfera sa de cunoaștere este limitată la ceea ce este profitabil. Calea sa este îngustă și clar definită. […] Emile este un om cu bun simț și nu are nicio dorință de a fi ceva mai mult.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.