Nu fii sclavul Norocului!

Lucius Annaeus Seneca (Seneca cel Tânăr) (4 î.Hr. – 65 d.Hr.) a fost un filozof stoic roman, politician și scriitor. Săa născut în Spania într-o familie de nobili. A venit de copil la Roma pentru a fi școlat în filologie, retorică și filozofie. Prima parte a carierei sale politice a fost modestă, la vârsta de 41 de ani Seneca fiind exilat în Corsica de către Împăratul Claudius, probabil datorită adulterului. La vârsta de 49 de ani se întoarce la Roma, unde devine tutorele tânărului Nero, iar ulterior consilierul și cel care scria discursurile publice ale Împăratului Nero. La vârsta de 68 de ani a fost acuzat de conspirație și a fost condamnat de Nero la sinucidere. Se zice că Seneca a reacționat calm, tăindu-și venele de la încheieturi, fără rezultat însă. A încercat apoi să ia cucută, dar și asta a eșuat. Într-un final a fost introdus într-o baie, unde s-a sufocat din cauza aburului.

Următorul text e adaptat din cartea lui Seneca ”Despre viața fericită” (58). Seneca a scris peste zece cărți și 124 de scrisori filozofice, toate în spiritul stoicismului. Stoic fiind, a sugerat că ar trebui să întâmpinăm viața cu auto-control și pace interioară, îndeplinindu-ne îndatoririle și dezvoltându-ne virtuțiile în concordanță cu natura și rațiunea. O temă centrală în cartea lui Seneca este: Nu fii scalv al Norocului, fie acesta bun sau rău. Primește plăcerile și abundența când acestea vin către tine – însă să nu depinzi de ele. Evită durerea și adversitatea – însă să nu fii devastat de ele.

Din Cartea 12

Bucuriile oamenilor înțelepți sunt medii, de bun simț, aproape plictisitoare. Sunt temperate și aproape neobservate. Cel înțelept nu cheamă bucuriile la ei și nu le primesc cu cu încântare când acestea vin singure. Nu le amestecă cu viețile lor și nici umplu golurile cu ele, cum ar fi glumele amuzante în intervalele dintre lucrurile serioase.

Din Cartea 20

O să privesc moartea sau o comedie cu aceeași expresie facială. […] O să disprețuiesc belșugul când am parte de el, la fel ca atunci când nu am parte de el. Dacă bogăția e în altă parte, eu n-o să fiu posomorât, iar dacă ea va fi în viața mea, eu n-o să fiu mai fericit decât atunci când nu e. Indiferent dacă norocul vine sau pleacă, n-o să-i dau atenție. O să privesc tot pământul ca și cum ar fi al meu, iar ceea ce îmi aparține, ca și cum ar fi al tuturor. O să trăiesc gândindu-mă că m-am născut pentru alții și îi voi mulțumi Naturii pentru asta. Nu mi-ar fi putut face un bine mai mare. M-a dăruit tuturor și mi i-a dăruit pe toți.

                Orice aș avea, nu voi aduna cu lăcomie și nu voi irosi cu nepăsare. O să mă gândesc că nimic din ceea ce am nu e mai real decât ceea ce am dăruit celor care au meritat asta. […] Când mănânc sau beau, scopul meu va fi să satisfac nevoia Naturii, nu să-mi umplu stomacul gol. Voi fi drăguț cu prietenii mei și bând cu dușmanii mei. Voi ierta înainte să mi se ceară iertare și voi veni în întâmpinarea dorințelor oamenilor onorabili. […] Când Natura îmi va cere răsuflarea, sau rațiunea îmi va spune să renunț la ea, îmi voi părăsi viața și îi voi chema pe toți să-mi fie martori că am iubit conștiința curată și că libertatea nimănui (în special a mea) nu a avut de pierdut de pe urma mea.

Din Cartea 25

Fă-mă stăpânul casei unui om foarte bogat, pune-mă unde aurul și argintul sunt folosite în modul cel mai banal – nu mă voi crede superior datorită acestor lucurui care nu sunt parte din mine (chiar dacă sunt în casa mea). Pune-mă cu cerșetorii – nu mă voi disprețui că stau în mijlocul celor care întind mâna pentru bani. Pentru că ce poate să însemne lipsa unei bucăți de pâine pentru cel căruia nu-i lipseste puterea de a muri?

                Prefer o casă maiestuoasă în loc de adăpostul unui cerșetor, însă pune-mă în mijlocul luxului – nu voi fi mai fericit pentru că haina mea e moale, sau pentru că musafirii mei se odihnesc în confort. Acum, schimb de situație – n-o să fiu mai nenorocit dacă, obosit fiind, mă voi odihni pe o legătură de paie, sau dacă mă voi întinde pe o pernă de la circ căreia îi iese toată umplutura prin petice. Prefer să mă afișez în public cu haine frumoase, mai degrabă decât gol, cu umerii pe jumătate acoperiți. Mi-ar plăcea ca activitățile zilnice să se rezolve așa cum îmi doresc și să fiu veșnic lăudat – totuși, nu mă voi mândri cu asta.

[…]

Prefer să fiu un cuceritor decât un prizionier. Disprețuiesc puterea Norocului. Totuși, dacă aș putea alege, i-aș alege părțile bune. Aș face ca tot ceea ce mi se întâmplă să fie bine.

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.