O problemă de reflecție: Ce este adevărul interior? Și cât de serios ar trebui să îl luăm?

Uneori o idee mă atinge puternic. Se simte atât de reală și de adevărată, chiar dacă nu pot dovedi acest lucru logic! Cunoașteți această stare?

Sigur. Și uneori este foarte scurtă. Dintr-o dată, o înțelegere îmi umple conștiința ca un fulger puternic de înțelepciune.

Bine, și uneori nu o poți exprima în cuvinte. Este mai mult ca și când ai vedea sau ai atinge ceva real, foarte real.

Și alteori, senzația poate rămâne mult timp, poate ani. Este un fel de ideal care te animă și te inspiră să faci ceva important.

Deci nu vorbim despre o singură experiență, ci despre o familie de mai multe experiențe diferite. Ceea ce este comun pentru toate este intensitatea lor și senzația că e ceva aievea sau real.

Un sentiment de „adevăr interior”.

Un nume bun. Dar ce este acest simț al „adevărului interior”?

Și, de asemenea, cât de serios ar trebui să îl luăm? Este doar un sentiment subiectiv sau are o validitate obiectivă?

Notă / Copyright note: Materialul din această secțiune provine din portalul PHILO-PRACTICE AGORA cu acordul expres al fondatorilor / The materials from this section are taken from the PHILO-PRACTICE AGORA with the express consent of the founders.